O luna in camera 139

astazi, o noua zi importanta in viata camerei 139- Cumatru al nostru a avut festivitatea de absolvire. Desigur, nu puteam sa lipsim la o asemenea ocazie, asa ca ne-am inarmat cu “suflatoare” (de alea ca la meciurile de fotbal) de la Jan, pretenul lu’ cumatru, si ne-am pus pe treaba. Ne-am rezervat “loja oficiala”, ca sa incapem toti. Cand a venit randul lui CUmatru, toti am fost in picioare, l-am aplaudat, am fluierat, am strigat (am ragusit de tot, mai ales dupa urletele de la meciul cu Italia) si i-am scandat numele. Stim ca a fost mandru de noi- si noi suntem mandru de el

Desigur, dupa festivitate, obisnuitele poze de grup sau de cuplu- Cumatru al nostru era ca cimpanzeii de pe litoral- se facuse coada pentru poze cu el . Chiar am zis la un moment dat ca ar trebui sa vindem bilete persoanelor care vor poza cu el

Dupa sesiunea de poze, mers cu tot clanul Iorga la restaurantul Etno (undeva pe Memorandumului), beri, sucuri, etc.

In sfarsit, am ramas doar noi 4, cu matza si cu inca un preten de-al lui, la o terasa de langa camin. Si, parca, sorbind bere dupa bere, am ajuns sa ne dam seama ca se apropie sfarsitul unei etape/ perioade/ cum vreti s-o numiti, una foarte frumoasa, niste amintiri una si una. Va dati seama ca, la un moment dat, am ajuns sa ne dam seama, eu cu Olimpicu, cat o sa ne lipseasca polemicile dintre noi, iar Flavius chiar radea spunand ca o sa ne sunam unul pe altul incercand sa gasim un motiv de cearta

Da, se apropie inevitabilul… a mai ramas festivitatea lui Olimpicu de luni (se anunta o mare concurenta intre galeria noastra si cea a indoctrinatilor de la AIESESC, care mai tot vin pe la diverse festivitati, incercand sa tina pasul cu noi)… dupa aceea… nu vreau sa ma gandesc. O sa mergem fiecare pe calea lui, hotarata de fiecare dintre noi (sau de soarta sau divinitate, dupa credinta fiecaruia). Un lucru e sigur- nu o sa uitam, niciunul dintre noi, perioada asta atat de frumoasa. Ah, si inca ceva- nici parintii prezenti la festivitatile noastre nu o sa uite de galeria camerei 139

acestea fiind zise, o sa imi fie foarte dor de baietii mei!

Vladi