ultima curatenie generala in camera 139 (cu alte cuvinte, aruncati tot ce puteti 
)- Olimpicu, Flavius, eu… apoi mers la ultima bere pe terasa la Solas, depanat amintiri… o poza cu cumatru ne instoeste, pusa pe masa, in fata scaunului liber, il sunam si pe el sa-i uram de bine. Din pacate, se termina bateria telefonului lu’ Olimpicu.
Apoi un ultim drum cu Flavius, pana la taxi, sa-l ajutam cu bagajele.
Intorsi inapoi in camera, ne punem la calculator, si eu si Olimpicu, si parca orice zgomot ma deranjeaza: cand vorbim, se aude une cou puternic, cand ne miscam cu scaunele, parchetul scoate si el un zgomot necunoscut noua (aruncaseram mocheta deja), care parca ma zgarie pe creier si ma simt nevoit sa-i spun lui Olimpicu sa se miste cu mai mare grija.
Totul suna a gol…
Vladi
astazi, o noua zi importanta in viata camerei 139- Cumatru al nostru a avut festivitatea de absolvire. Desigur, nu puteam sa lipsim la o asemenea ocazie, asa ca ne-am inarmat cu “suflatoare” (de alea ca la meciurile de fotbal) de la Jan, pretenul lu’ cumatru, si ne-am pus pe treaba. Ne-am rezervat “loja oficiala”, ca sa incapem toti. Cand a venit randul lui CUmatru, toti am fost in picioare, l-am aplaudat, am fluierat, am strigat (am ragusit de tot, mai ales dupa urletele de la meciul cu Italia) si i-am scandat numele. Stim ca a fost mandru de noi- si noi suntem mandru de el
Desigur, dupa festivitate, obisnuitele poze de grup sau de cuplu- Cumatru al nostru era ca cimpanzeii de pe litoral- se facuse coada pentru poze cu el . Chiar am zis la un moment dat ca ar trebui sa vindem bilete persoanelor care vor poza cu el
Dupa sesiunea de poze, mers cu tot clanul Iorga la restaurantul Etno (undeva pe Memorandumului), beri, sucuri, etc.
In sfarsit, am ramas doar noi 4, cu matza si cu inca un preten de-al lui, la o terasa de langa camin. Si, parca, sorbind bere dupa bere, am ajuns sa ne dam seama ca se apropie sfarsitul unei etape/ perioade/ cum vreti s-o numiti, una foarte frumoasa, niste amintiri una si una. Va dati seama ca, la un moment dat, am ajuns sa ne dam seama, eu cu Olimpicu, cat o sa ne lipseasca polemicile dintre noi, iar Flavius chiar radea spunand ca o sa ne sunam unul pe altul incercand sa gasim un motiv de cearta
Da, se apropie inevitabilul… a mai ramas festivitatea lui Olimpicu de luni (se anunta o mare concurenta intre galeria noastra si cea a indoctrinatilor de la AIESESC, care mai tot vin pe la diverse festivitati, incercand sa tina pasul cu noi)… dupa aceea… nu vreau sa ma gandesc. O sa mergem fiecare pe calea lui, hotarata de fiecare dintre noi (sau de soarta sau divinitate, dupa credinta fiecaruia). Un lucru e sigur- nu o sa uitam, niciunul dintre noi, perioada asta atat de frumoasa. Ah, si inca ceva- nici parintii prezenti la festivitatile noastre nu o sa uite de galeria camerei 139
acestea fiind zise, o sa imi fie foarte dor de baietii mei!
Vladi
Vine cumatru al nostru pe la 10 ( a dormit la “matza” aseara) si se gandeste sa ne dea trezirea.
Venise, de fapt, sa isi ia niste hartii ca sa isi depuna dosarul pt licenta. Nu conteaza.
Partea cea mai tare a diminetii a avut loc cand isi completa cererea- vorbea el singur pe acolo, si la un moment dat il auzim: “ce mama naibii, Constantin si Elena?” Cand ma uit pe hartie, ia ghiciti: scrisese ca este fiul lui Constantin si al Elenei. )))))))))))))))))))))))))))
V-ati prins ca am fost toti pe jos de ras. Abia ne puteam abtine
Acum, stim cu totii ca al nostru cumatru este un sfant, mai ales cand vine vorba de bautura . Dar sa fie parintii lui, Constantin si Elena?? Nu as fi crezut niciodata, mai ales ca ar fi cam ciudat ca mama lui Constantin sa fie si mama lui, iar Constantin, tatal lui.
Il asteptam pe Cumatru sa-i ia locul lui Roger Moore in rolul principal la noua serie din cunoscutul serial “Sfantul”
Vladi
Dimineata… aproape ora 12. Flavius e plecat la examen, Olimpicu la calculatorul lui Flavius… CUmatru, desigur, doarme, dupa o noapte lunga de studiu intens
Trezindu-ma, mi-am dat seama ca am redescoperit placerea de a dormi. Insa nu puteam sa-i las placerea asta si lui Cumatru, din moment ce vorbisem cu Olimpicu de noaptea trecuta ca o sa-l trezim pe ritmuri de Rammstein
Am deschis laptop-ul, am mutat boxa… bagat mufa in laptop, dat volum la maxim, pus boxa la capul lui CUmatru… “Olimpicule, da-i sa cante!” Si ce alta piesa mai potrivita pentru Cumatru al nostru, decat “Asche zu Asche”? Era in starea dintre somn si veghe, deci nu as putea spune ca l-am trezit.
Se intoarce… “slabut, slabut”. “Hai, cumatru, canta cu noi! Asche zu Asche”!”slabut, dom’le, nu se-aude nimic”. Desigur, nu ne-a luat nici macar un minut sa ne dam seama care era, de fapt, intentia lui Cumatru. Credea ca daca zice ca nu se aude calumea, o sa oprim statia, si o sa-l lasam sa doarma. Hahaha! Nu ti-a iesit pacaeala, cumetre! Nu am luat bine boxa de la capul lui, ca l-am si auzit: “hai, ma, pune-ti castile alea”. “Pai, cum, ma cumetre, nu tu ziceai ca trebuie sa ne adaptam la conditiile din camin, cand puneau vecinii muzica la maxim, si nu puteam dormi?”. Si discutia a continuat, inutil, cu amenintari ca o sa zboare statia pe geam si altele de acest gen, ca o sa ma toarne cand o sa-mi fie somnul mai dulce. Intamplarea face ca, de obicei, el adoarme primul dintre toti, noaptea
Asa ca… noapte buna, cumatru!
Vladi
Categorisit la Camera 139
Saptamana trecuta s-a iscat furtuna in caminul 16. De la un geam misterios s-au proiectat imagini (de la pornoace la youtube-uri etc) pe cladirea de vis-a-vis. Desigur tot caminul era pe geamuri, urland si batand in pervazuri. “N-ai cu cine, domle!” Scandalul a durat mult timp si a avut ca rezultat niste vizite matinale la administratia caminului. O scurta filmare, facuta de mainile dibace ale lui Vladi, arata cam cum a fost. Reamintesc ca ceea ce veti vedea era din perioada linistita a furtunii.
Text: Flavius
Film: Vladi
Categorisit la Camera 139
Ca niste veritabili “misbasteri”, Cumatru si cu mine am incercat azi sa fierbem un ou cu telefoanele mobile. Doua (2) telefoane mobile, un (1) ou, o (1) masa, apel de 12 minute. Rezultatul se poate vedea mai joi. Singura schimbare a avut loc in factura de telefon al lui Cumatru.
Flavius.
Categorisit la Camera 139
Se intampla ca din cand in cand, Olimpicu al nostru sa mai dea o tura pe la Auchan, sa-si mai cumpere de mancare. Numai cand aud ca merge la Auchan, deja stiu ca urmeaza sa cumpere o roata de cascaval, pe langa altele.
Se intoarce Olimpicu, pune mancarea in frigider… nimic iesit din comun pana acum. Nebunia incepe in momentul in care dau cu ochii de cascavalul lui, cautand altceva prin frigider. Baiat simtit fiind, nu ma apuc sa desfac cascavalul omului. Si parca el stie asta si, dinadins nu il desface decat in momentul in care nu mai are altceva de mancare. Stie ca urmeaza un “atac in forta” (nu doar al meu, Olimpicule, ci al tuturor) asupra cascavalului si ca nu apuca sa manance decat mai putin de jumatate din el.
Si, totusi, clipa mult asteptata vine…. Olimpicu isi ia inima-n dinti si desface cascavalul… Deschid frigiderul si parca simt o mana cereasca- e cascavalul lui Olimpicu, desfacut! Ma uit sa vad daca e prin camera Olimpicu… dau cu ochii de el. “Ia, ma, Olimpicule, sa vedem, si-a mai schimbat gustul cascavalul asta, de ultima oara?” (vorba preluata de la Cumatru) Si, nu stiu cum se face, ca de fiecare data are gust tot mai bun
Olimpicu, baiat bun cum este (da, este orgolios si ii place sa rada de oameni, dar cand ajungi sa locuiesti doar cu el, isi arata latura pozitiva a personalitatii lui, neavand pe Flavius, ca aliat, cu care sa rada de ceilalti colegi de camera, Flavius care prefera sa se alieze cu el in astfel de smecherii, de frica sa nu fie el cel vizat de misto-urile lui Olimpicu’) nu ma refuza niciodata. Nu stiu de ce, dar e deja o chestiune de la sine inteleasa ca atunci cand avem mancare sau suc, nu este a(l) cuiva anume, ci este doar cumparat(a) de cineva anume Desigur, v-ati dat seama ca nu e vorba de marca de cascaval pe care o cumpara Olimpicu- orice cascaval ar cumpara, ar fi la fel de bun
Asadar, propun un nou brand de cascaval- “cascavalul Olimpicu- un gust din ce in ce mai bun, cu fiecare muscatura”
Vladi
Categorisit la Camera 139
am hotarat sa-i las pe altii mai lipsiti de imaginatie ca mine, si cu diverse complexe sa se ocupe de partea de “dume”, asa ca o sa scriu doar in aceasta sectiune de acum.
Trezire de dimineata- toata lumea zicea azi- noapte ca se trezeste la 8:30. Da, de unde! dormeau toti ca pruncii- Olimpicu s-a trezit brusc, pe la 9, aducandu-si aminte ca, oricat de mult i-ar placea sa leneveasca in pat pana pe la 12, are un examen tare nasol, la drept, cu o profesoara si mai nasoala.
La mine a fost cu noroc examenul de azi, mi-au picat exact cele doua subiecte pe care le citesem asta- noapte de 2 ori. Sper ca si Olimpicu sa fi avut parte de ceva noroc la examen. Ziua Z, fiindca azi s-a terminat sesiunea la mine.
Vin dupa examen, in camera doar cumatru, care iar se preface ca invata la examen cand, de fapt, cauta tot felul de filmulete si articole pe net, in loc sa isi vada de examen. “Cum a fost la examen?”, ma intreaba. “Eh, binisor. Am avut noroc ca mi-a picat exact ce am invatat.” Desigur, replica deja celebra nu s-a lasat prea mult asteptata- “hai te incing un FIFA scurt”, zice cumatru. Eu, gandindu-ma ca am terminat destul de bine sesiunea, mi-am zis ca nu strica, tinand cont ca al meu Cumatru zicea ca facem “numa’ un meci- doua”. De data asta s-a tinut de promisiune- nu de alta, dar are examen de la 14, si cica mai vrea sa invete.
Asteptam in continuare si alte pareri si idei de pe la examene
p.s. aduceti careva un ventilator in camera, ca nu se mai poate asa- chiar sa transpiri stand la bustul gol, in pantaloni scurt (repet, STAND)?!
Vladi
Categorisit la Camera 139
Dupa ce a terminat de scris pagina 2739 din monumentala sa lucrare de doctorat, Cumatru face o propunere interesanta:
Ba, hai iesim la o bere!…dupa 5 min…Hai ma pe terasa…dupa 10 min…..
Cum insa niciunul dintre noi nu se poate lauda cu performantele lui uluitoare, am decis sa nu dam curs invitatiei si sa invatam ptr examenele din sesiune (adica sa jucam fifa)
Olimipicu
Categorisit la Camera 139
Cumatru: hai, sa te incing o FIFA! ti-ai facut incalzirea? Ai alergat cateva ture de camin?”
“hai, ma, bine, fie”.
Primul meci- 3-1
al doilea meci, victorie… al treilea meci, la fel. Cumatru nu se mai satura. “hai, ma, da restart acolo”. Urmeaza a 4-a infrangere, a 5-a, a 6-a, si, in fine, a 7-a. In sfarsit, pot sa ma apuc de invatat. Cumatru e distrus, nu mai stie ce sa faca, pe unde sa mai scoata camasa. Dar il iert, ca doar nu jucam pe bani, si nici ca sa castigam. e un joc de placere, nu de care pe care.
Intre timp a aparut si Flavius, care zice ca mi-am gasit jucaria, si ca acum o sa scriu toata ziua am avut azi amandoi examene- eu la porumb (asa o cheama pe profesoara), el la Spaniola (restanta) si inca o chestie cu Raymon Aron si Hana Arendt speram din tot sufletul sa-si ia restanta aia la spaniola, ca daca nu, nu mai intra in licenta si nu mai putem sa ne bucuram, dand pe gat sticla aia de scotch, adusa se Olimpicu de vreo 2 luni, pusa la pastrat pentru dupa ce se termina licenta si sesiunea- pffffff ce rupere o sa fie!!!
nu mai zic de meciurile Romaniei, cum o sa fim trup si suflet alaturi de echipa, in fata televizorului, strigand la fiecare ocazie si dand pumni in mese si geamuri abia astept!
Vladi
